Sistemul de alarmă constituie prima linie de apărare împotriva infractorilor și este unul dintre cele mai eficiente moduri de a împiedica spargerile și furturile. Când panoul de control primește un semnal de la unul din senzori, trimite un mesaj la dispeceratul de monitorizare și semnalizează local pe sirenele conectate, pentru a-i alerta pe proprietari și pentru a-i speria pe intruși.
Sistemul antiefracție este format dintr-un panou de control care monitorizează senzorii conectați la el, putând fi programat și controlat prin intermediul unor interfețe (tastaturi sau aplicație iOS/Android). Există o multitudine de senzori specializați: senzori de mișcare cu infraroșu (PIR) și cu microunde (MW), senzori perimetrali (contacte magnetice), senzori de geam spart, senzori de vibrații, senzori gravitaționali, etc.
Sistemul poate include butoane sau telecomenzi de panică, care vor alerta dispeceratul instantaneu dacă sunt activate de către utilizator, în cazul în care, de exemplu, tentativa intruziunii este observată înainte ca aceasta să se producă.
Monitorizarea reprezintă preluarea permanentă a semnalelor transmise de sistemele locale de alarmă către dispecerat și gestionarea acestora în funcție de tipul evenimentului transmis. Dispecerii interpretează fiecare semnal primit de la sistemele de alarmă și alertează echipajele mobile de intervenție pentru deplasarea imediată la obiectiv.
Intervenția rapidă reprezintă deplasarea echipajelor de intervenție în cel mai scurt timp, în caz de alarmă, la obiectivele monitorizate. În urma primirii informației de efracție sau panică vor fi alertate cele mai apropiate 1–2 echipaje în cazul efracției și 2–3 echipaje în cazul acționării butonului de panică (în funcție de semnalele primite în dispecerat pot fi trimise mai mult de 3 echipaje în anumite situații).
